Picturi celebre și sănătatea mintală - Partea I

 Există o relație fascinantă și complexă între artă și sănătatea mintală. Aceasta cuprinde atât capacitatea creativă de exprimare a ansamblului experiențelor personale într-un mod expresiv, cât și suferința profundă pe care mulți artiști au trăit-o. Viețile unor mari pictori, scriitori sau muzicieni sunt pline de lupte interioare cu depresia, anxietatea, schizofrenia și alte afecțiuni psihice. De la muzică și dans, până la literatură și pictură, formele de artă prezintă un potențial terapeutic semnificativ, contribuind la reducerea stresului și la promovarea unei mai bune înțelegeri a sinelui. Probabil că tocmai experiențierea suferinței umane, cuplată cu dorința de auto-depășire și conexiune cu ceilalți au fost adesea sursele unei creativități extraordinare.

    Iată o serie de picturi celebre care ilustrează intersecția captivantă dintre artă și sănătatea mintală.

Angst - Edvard Munch

    Pictura intitulată Angst (poate fi tradusă și prin termenul de “anxietate”) realizată de pictorul norvegian Edvard Munch (autor şi al tabloului Țipătul) reflectă interesul profund al artistului pentru explorarea condiției umane în contextul dificultăților psihologice. Acesta reușește să capteze complexitatea psihologiei umane, punând accent pe vulnerabilitatea individului în fața propriilor frici și nesiguranțe. Culorile puternice și formele distorsionate sunt utilizate pentru a comunica intensitatea emoțiilor, iar figura centrală, cu expresia sa de disperare, devine un simbol al anxietății universale.

    Prin intermediul acestui tablou, Edvadr Munch subliniază importanța recunoașterii și înțelegerii sentimentelor dificile, contribuind astfel la o mai bună conștientizare a problemelor legate de sănătatea mintală.

Acrophobia - John Vassos

    Opera Acrophobia, parte a cărții Phobia: An Art Deco Graphic Masterpiece, ilustrează tematica fricii iraționale și exacerbate de înălțime printr-o estetică distinctivă stilului Art Deco. Imaginea transmite o senzație de vertij și anxietate, evidențiind intensitatea emoțiilor resimțite de cei afectați de această fobie. Prin detalii sugestive și o compoziție dinamică, John Plato Vassacopoulos (cunoscut mai degrabă prin numele sau de scena John Vassos) reușește să transpună în formă grafică nu doar frica, ci și complexitatea psihologică a acesteia, invitând privitorul să reflecteze asupra propriilor temeri.

    Vassos demonstrează astfel că arta poate fi un instrument puternic pentru a explora și a înțelege experiențele umane. 

The Madhouse - Francisco Goya

    Tabloul The Madhouse realizat în 1812 oferă o privire profundă asupra vulnerabilității celor afectați de tulburări psihopatologice, invitând privitorul să reflecteze asupra condiției umane. Francisco Goya, el însuși o persoană care s-a confruntat cu astfel de tulburări, surprinde atmosfera sumbră și opresivă a instituțiilor psihiatrice de la începutul secolului al XIX-lea. 

    Prin acest tablou, pictorul, respinge stigmatizarea și ignorarea suferinței persoanelor ce se confruntă cu dificultăți de sănătate mintală, subliniind necesitatea unei atitudini umaniste și empatice care să recunoască demnitatea și drepturile celor vulnerabili, promovând astfel o înțelegere mai profundă a complexității bolilor psihice.

Pinel Freeing the Insane - Tony Robert-Fleury

    Un tablou ce ilustrează un moment important din istoria sănătății mintale: Pinel eliberând pacienții psihiatrici din lanțuri, pictat de către artistul francez Tony Robert-Fleury. Pictura reprezintă o mărturie artistică a schimbării majore din practica psihiatrică, care a vizat transformarea profundă a relației dintre profesioniștii domeniului sănătății mintale și pacienții lor.

    Tabloul înfățișează figura emblematică a lui Philippe Pinel, medic francez considerat "eliberatorul alienaților", în momentul în care ordonă îndepărtarea lanțurilor pacienților afectați de tulburări psihice. Pinel a fost pionier în recunoașterea umanității și demnității suferinzilor de boli mintale, respingând vechile tratamente în favoarea unei abordări empatice și umaniste.

    Prin acțiunile sale inspirate de ideologia tratamentului moral, Philippe Pinel a consolidat o nouă paradigmă în care pacientul nu mai era privit ca un "alienat", ci drept o ființă umană ce merită îngrijire și respect. Această schimbare de atitudine a deschis drumul către dezvoltarea psihoterapiei și a relației terapeutice moderne, bazate pe încredere, respect, cooperare și recunoașterea suferinței individuale.

Creative Therapy - Jacob Lawrence (Courtesy of The Cleveland Museum of Art)

    Pictat în 1949 de către Jacob Lawrence, Creative Therapy reprezintă o lucrare fascinantă ce captează modul în care persoanele instituționalizate utilizează terapia prin artă pentru a-și exprima emoțiile și ideile într-un mod autentic și echilibrat. Pictura surprinde utilitatea intervențiilor psihosociale venite în completarea tratamentului medical, reprezentând un comentariu la adresa modului în care concepția societății asupra tulburărilor psihice s-a transformat de-a lungul secolului XX, trecând de la stigmatizare la o înțelegere mai profundă, bazată pe respect, încredere și preocupare empatică.

    Lucrări ca aceasta au jucat un rol esențial în promovarea acestei evoluții pozitive, demonstrând puterea terapeutică a artei de a elibera, a reabilita și a restabili demnitatea umană a celor confruntați cu provocări psihopatologice.

The Crazy Monomaniac of Gambling - Théodore Géricault

    Tabloul The Crazy Monomaniac of Gambling, realizat de Théodore Géricault în 1822, ilustrează portretul unei doamne ce se confruntă cu o boală deseori stigmatizată: dependența de jocurile de noroc. Dezavuarea acestei tulburări psihice fiind sporită atunci când persoana afectată este o femeie. 

    Lucrarea aduce în prim-plan importanța conștientizării stigmei asociate tulburărilor psihice, care adesea maschează dificultățile reale cu care se confruntă persoanele afectate. Théodore Géricault invită privitorul să reflecteze asupra prejudecăților și stereotipurilor ce influențează percepția asupra persoanelor cu probleme de sănătate mintală, evidențiind astfel necesitatea unei abordări umaniste, centrată pe înțelegerea complexă a provocărilor cu care se confruntă cei afectați de dependențe.

    Aşadar, The Crazy Monomaniac of Gambling devine o lucrare semnificativă, nu doar dintr-o perspectivă artistică, dar și socială, care ne invită să ne reconsiderăm atitudinile față de cei vulnerabili.

Surse imagini:

Angst, 1894. Edvard Munch (1863-1944). Ulei pe pânză; dimensiune: 93.5 x 73 cm. Munchmuseet, Gjessing, Oda Wildhagen, Jorn + Munch, utst.kat. MM, Oslo 2016, Museum Jorn, Silkeborg 2017, kat.nr. 68, s. 27

Acrophobia, 1976. John Vassos (1898 -1985). Publicat în Vassos, J. (with Beronä, D. A.). (1976). Phobia: An Art Deco Graphic Masterpiece. Dover Publications.

The Madhouse (Casa de locos), 1814-1816. Francisco Goya (1746-1828). Ulei pe pânză; dimensiune: 45 x 72 cm. Royal Academy of Fine Arts of San Fernando. Madrid, Madrid, Spain.

Salpêtrière hospital, Paris: Philippe Pinel freeing the insane from their chains, ca. 1876. T. Robert-Fleury (1837-1911). Pictură în ulei; dimensiune: 35.8 x 50.2 cm. Attribution 4.0 International (CC BY 4.0). Source: Wellcome Collection. https://wellcomecollection.org/works/qqynunrp

Creative Therapy, 1949. Jacob Lawrence (American, 1917–2000). Cazeina peste grafit; dimensiune: 56 x 76.4 cm (22 1/16 x 30 1/16 in.). The Cleveland Museum of Art, Delia E. Holden Fund 1994.2 © The Jacob and Gwendolyn Knight Lawrence Foundation, Seattle / Artists Rights Society (ARS), New York. https://www.clevelandart.org/art/1994.2

The Crazy Monomaniac of Gambling, ca. 1819 - 1822. Théodore Géricault (1791-1824). Ulei pe pânză; dimensiune: 0.77 x 0.65m. Society of Friends of the Louvre. Louvre Museum, Department of Paintings.