Cabinet Individual de Psihologie Ioan Mihnea Marinescu

 Știați că luna octombrie este dedicată conștientizării ADHD? Scopul principal al acestui eveniment este acela de a ajuta publicul larg să cunoască mai multe despre această condiție, dar și de a încuraja persoanele care au ADHD șă își serbeze modul unic de a fi!      Dacă sunt printre dumneavoastră persoane care nu cunosc foarte multe despre acest subiect, încerc să schițez o scurtă introducere în această temă. Tulburarea cu deficit de atenție/hiperactivitate (cunoscută în limba engleză sub denumirea de Attention-deficit/hyperactivity disorder , pe scurt ADHD), reprezintă o condiție de neurodezvoltare care însoțește persoana ce are această condiție pe tot parcursul vieții sale. Încă de la început este important de înțeles faptul că ADHD nu reprezintă o boală! Termenul neurodezvoltare este utilizat de către specialiștii din domeniul sănătății mintale pentru a explica faptul că organismul unor persoane (și implicit neurofiziologia acestor persoane) se poate dezvolta î...

Cunoscută sub numele de senzația membrului fantomă (traducerea fiind preluată după denumirea din limba engleză: phantom limb sensation), aceasta reprezintă unul dintre cele mai insolite și contraintuitive fenomene din domeniul neurologiei. În esență, impresia membrului fantomă se referă la percepția diverselor senzații fiziologice care apar la nivelul unei părți a corpului ce a fost îndepărtată de restul organismului. Cu toate că acest fenomen este cel mai adesea întâlnit în cazul amputării unui membru, senzațiile fantomă au fost semnalate, de asemenea, la femei în urma unei mastectomii și în cazul anumitor leziuni ale măduvei spinării (Molton, 2009). Persoanele afectate pot percepe mișcarea și poziția membrului fantomă, sau se pot confrunta cu alte senzații la nivelul secțiunii separate de restul corpului, precum: mâncărimi, furnicături, resimțirea unor schimbări de temperatură (de căldură sau de frig) și chiar senzația unor ușoare șocuri electrice (Luo & Anderson, 2016). Mai mult...

Atunci când auzim cuvântul "evaluare", cel mai probabil ne vin în minte idei legate de "test", "examen", "pericol",   "a greși", "a fi corectat" sau "a fi judecat". Aproape din "reflex", ne pot trece prin minte astfel de gânduri, ce sunt tipice, întrucât au o legătură cu istoricul nostru socio-cultural. Din păcate, termenul de "evaluare" potențează aceste temeri, fără să explice într-un mod corect serviciul psihologic despre care discutăm; deoarece, scopul acestuia nu urmărește în niciun caz identificarea greșelilor vreunor persoane, ci vizează înțelegerea cât mai obiectivă a situației clientului.      Acum, că ne-am mai lămurit, prezentăm răspunsul la întrebarea noastră: este demersul în cadrul căruia psihologul adună și analizează date de la client pentru a identifica cea mai productivă modalitate de a-l sprijini pe acesta (Geisinger et al., 2013). Dicţionarul de psihologie editat de Asociaţia P...