Cunoscută sub numele de senzația membrului fantomă (traducerea fiind preluată după denumirea din limba engleză: phantom limb sensation), aceasta reprezintă unul dintre cele mai insolite și contraintuitive fenomene din domeniul neurologiei.
În esență, impresia membrului fantomă se referă la percepția diverselor senzații fiziologice care apar la nivelul unei părți a corpului ce a fost îndepărtată de restul organismului. Cu toate că acest fenomen este cel mai adesea întâlnit în cazul amputării unui membru, senzațiile fantomă au fost semnalate, de asemenea, la femei în urma unei mastectomii și în cazul anumitor leziuni ale măduvei spinării (Molton, 2009). Persoanele afectate pot percepe mișcarea și poziția membrului fantomă, sau se pot confrunta cu alte senzații la nivelul secțiunii separate de restul corpului, precum: mâncărimi, furnicături, resimțirea unor schimbări de temperatură (de căldură sau de frig) și chiar senzația unor ușoare șocuri electrice (Luo & Anderson, 2016). Mai mult, datele indică faptul că între 60% până la 80% dintre persoanele amputate experiențiază senzații ale membru fantomă (Kaur & Guan, 2018).
Durerea fantomă, sau mai bine spus durerea membrului fantomă, este un subtip al senzației membrului fantomă în care percepțiile respective sunt percepute ca fiind nocive. Persoanele afectate se pot plânge de diverse senzații în zona amputată, de la senzația de șocuri electrice ușoare până la senzația chinuitoare că membrul cuiva este înghesuit, răsucit, ars sau zdrobit (Molton, 2009). Această durere a fost raportată în urma amputării sau a pierderii aproape a oricărei părți a corpului, inclusiv a ochilor, dinților, limbii, nasului, sânilor, penisului sau a unor părți ale tractului gastrointestinal (Shukla et al., 1982).
Motivul exact pentru care unii pacienți dezvoltă dureri fantomă după amputație, în timp ce alții nu, este încă necunoscut. Credem că există o multitudine de factori implicați în apariția acestui fenomen.
Mecanisme cauzale:
În continuare încerc să schițez o scurtă descriere a acestora, fără a intra în detalii neurobiologice complicate; desigur, cei interesați pot cere lămuriri suplimentare la secțiunea de comentarii. Factorii cunoscuți vizează: 1) creșterea potențialului de acțiune atât la nivelul celulelor nervoase de la locul leziunii, cât și al celulelor ganglionare ale rădăcinii dorsale, care devin mai active și mai sensibile la schimbările chimice și mecanice după ce un nerv este complet secționat (Devor et al., 1993; Kajander et al., 1992). 2) În plus, pierderea semnalelor normale recepționate de către măduva spinării este, de asemenea, asociată cu modificări de durată la nivelul neurotransmițătorilor implicați în controlul durerii. Mai exact, s-ar părea că modificările survenite le nivelul glutamatului, al NMDA (acidul N-metil-D-aspartic), al norepinefrinei și posibil și la nivelul GABA (acidul gamma-aminobutiric) joacă un rol important în apariția și manifestarea durerii membrului fantomă (Kaur & Guan, 2018). 3) Nu în ultimul rând, o serie de schimbări par să survină și la nivelul creierului, inclusiv modificări în arhitectura structurală a cortexului somatosenzorial primar. Foarte pe scurt, datorită neuroplasticității creierului, zonele neuronale aflate în proximitatea zonei care reprezintă membrul lipsă, ''invadează'' această zonă rămasă acum fără un corespondent (Molton, 2009) (pentru o discuție detaliată, vezi Jiang et al. (2015).
Rolul factorilor psihologici:
Multă vreme s-a considerat că durerea membrului fantomă reprezintă un fenomen exclusiv psihologic, însă studiile mai recente au evidențiat importanța factorilor fiziologici și neurochimici. Cu toate acestea, există un rol jucat de factorii psihologici. Cu precădere unele studii au arătat faptul că persoanele amputate care utilizează stiluri de coping pasive și care au tendința să catastrofizeze (adică să interpreteze situațiile de viață mai dificile ca fiind obstacole dezastruoase și/sau insurmontabile) sunt mai predispuse să dezvolte durerea membrului fantomă (Richardson et al., 2006). De asemenea, pacienții care percep că sunt mai puțin sprijiniți înaintea amputației, tind să se confrunte mai des cu acest tip de durere (Gallagher et al., 2001). Foarte important este și faptul că diverși factori psihologici, precum stresul, dezechilibrul emoțional sau prezența unor tulburări psihice pot declanșa sau accentua durerea membrului fantomă (Sherman et al., 1987); motiv pentru care evaluarea psihologică preoperatorie este foarte importantă, iar intervenția psihologică postoperatorie poate ajuta pacienții să înțeleagă acest fenomen și să își recapete mai ușor și mai rapid echilibrul psihologic.
Abordarea problemei:
Acest tip de durere cronică poate fi abordată prin intermediul medicației și prin intermediul unor intervenții psihosociale. Astfel de abordări non-invazive sunt reprezentate de: terapia prin intermediul oglinzilor (considerată a fi una dintre cele mai eficiente intervenții în cazul acestei probleme), relaxarea prin intermediul tehnicilor psihoterapeutice, terapia prin intermediul realității virtuale și hipnoza (Luo & Anderson, 2016). Intervenția psihoterapeutică poate aduce îmbunătățiri semnificative în cazul persoanelor care se confruntă cu durerea membrului fantomă combinată cu o altă dificultate din spectrul psihologie clinice.
Sper că ajunși la finalul acestui articol, aveți acum o înțelegere mai bună asupra ceea ce neurologul american Silas Weir Mitchell a conceptualizat sub denumirea de membru fantomă (phantom limb) încă din 1871(Halligan, 2002). Un fenomen destul de comun, mai puțin discutat, care poate însă cauza disconfort major persoanele ce se confruntă cu acest tip de durere, dar poate fi tratat cu succes.
Bibliografie:
Devor, M., Govrin-Lippmann, R., & Angelides, K. (1993). Na+ channel immunolocalization in peripheral mammalian axons and changes following nerve injury and neuroma formation. The Journal of Neuroscience: The Official Journal of the Society for Neuroscience, 13(5), 1976–1992. https://doi.org/10.1523/JNEUROSCI.13-05-01976.1993
Gallagher, P., Allen, D., & Maclachlan, M. (2001). Phantom limb pain and residual limb pain following lower limb amputation: A descriptive analysis. Disability and Rehabilitation, 23(12), 522–530. https://doi.org/10.1080/09638280010029859
Halligan, P. W. (2002). Phantom limbs: The body in mind. Cognitive Neuropsychiatry, 7(3), 251–269. https://doi.org/10.1080/13546800244000111
Jiang, G., Yin, X., Li, C., Li, L., Zhao, L., Evans, A. C., Jiang, T., Wu, J., & Wang, J. (2015). The Plasticity of Brain Gray Matter and White Matter following Lower Limb Amputation. Neural Plasticity, 2015, 823185. https://doi.org/10.1155/2015/823185
Kajander, K. C., Wakisaka, S., & Bennett, G. J. (1992). Spontaneous discharge originates in the dorsal root ganglion at the onset of a painful peripheral neuropathy in the rat. Neuroscience Letters, 138(2), 225–228. https://doi.org/10.1016/0304-3940(92)90920-3
Kaur, A., & Guan, Y. (2018). Phantom limb pain: A literature review. Chinese Journal of Traumatology, 21(6), 366–368. https://doi.org/10.1016/j.cjtee.2018.04.006
Luo, Y., & Anderson, T. A. (2016). Phantom Limb Pain: A Review. International Anesthesiology Clinics, 54(2), 121–139. https://doi.org/10.1097/AIA.0000000000000095
Molton, I. (2009). Phantom limb pain. In I. B. Weiner & W. E. Craighead (Eds.), The Corsini Encyclopedia of Psychology. John Wiley & Sons, Inc.
Richardson, C., Glenn, S., Nurmikko, T., & Horgan, M. (2006). Incidence of phantom phenomena including phantom limb pain 6 months after major lower limb amputation in patients with peripheral vascular disease. The Clinical Journal of Pain, 22(4), 353–358. https://doi.org/10.1097/01.ajp.0000177793.01415.bd
Sherman, R. A., Sherman, C. J., & Bruno, G. M. (1987). Psychological factors influencing chronic phantom limb pain: An analysis of the literature. Pain, 28(3), 285–295. https://doi.org/10.1016/0304-3959(87)90064-9
Shukla, G. D., Sahu, S. C., Tripathi, R. P., & Gupta, D. K. (1982). Phantom limb: A phenomenological study. The British Journal of Psychiatry: The Journal of Mental Science, 141, 54–58. https://doi.org/10.1192/bjp.141.1.54
Comments
Post a Comment