Tot mai des, când dorim să rezolvăm o situaţie neplacută aparută în viaţa noastră, ne gândim să apelăm la serviciile unui psiholog. Desigur, acest demers este sănătos și chiar recomandat! La fel de sănătos şi de recomandat este să apelăm la un specialist atunci când vrem să sporim aspectele pozitive (ori neutre) ale vieții noastre. De aceea este important să ne familiarizăm cu existența intervențiilor psihologice preventive, adică acele servicii terapeutice la care nu apelăm neapărat pentru a rezolva o situație, ci pentru a implementa măsurile necesare unui trai tot mai bun.
În cele ce urmează, prezentăm un model de intervenție psihologică preventivă, posibil mai puțin cunoscută în țara noastră, dar populară în statele occidentale, și anume consilierea parentală sau parenting-ul.
În cadrul acestui serviciu psihologic, părinții se întâlnesc cu terapeutul care îi învață să folosească proceduri specifice pentru a-și îmbunătății interacțiunile cu copilul/copiii lor, pentru a promova comportamente prosociale la nivelul familiei și pentru a reduce eventualele neplăceri venite pe fondul comportamentelor inadecvate (Kazdin, 2000).
Acest program terapeutic are la bază ideea că interacțiunile dintre părinte și copil contribuie la dezvoltarea și/sau menținerea comportamentelor copilului. Astfel, parenting-ul vizează înlocuirea strategiilor parentale mai puțin productive cu un repertoriu de abilități ce contribuie atât la gestionarea și îmbunătățirea conduitei copilului, cât și la eficientizarea relației părinte-copil (Forehand et al., 2010).
În general, în cadrul unei astfel de ședințe, clienții discută despre interacțiunile actuale cu copilul/copiii lor, reflectă (unde este cazul) asupra relației pe care ei, copii fiind, au avut-o cu părinții lor, se familiarizează cu principiile de creștere a copilului propuse de către specialiști și elaborează cu ajutorul terapeutului un plan de aplicare a acelor principii pe care le consideră utile pentru relația cu copilul/copiii lor.
Astfel, în urma programului de parenting, părinții înțeleg cum să observe, să identifice și să înțeleagă comportamentele copiilor în moduri noi. Ei învață cum să comunice eficient cu copiii, cum să aplice în mod corect principiile comportamentale (de exemplu, cum să încurajeze comportamentele dezirabile ale copiilor și cum să le reducă pe cele nepotrivite), cum să se joace cu copiii lor și mai ales, cum să-i educe pentru ca aceștia să devină mai târziu adulții ce vor putea face față sarcinilor vieții într-un mod independent (Kazdin, 2000).
Studiile științifice arată că programele de parenting au îmbunătățit comportamentul copiilor și adolescenților acasă, la școală și în alte locații din comunitatea în care aceștia trăiau și că schimbările obținute în urma intervenției s-au menținut în timp, fiind identificate inclusiv schimbări pozitive la nivelul întregii familii, cum ar fi optimizarea interacțiunilor fraterne și îmbunătățirea dispoziției părinților (Kazdin, 2000).
Pe lângă aceste beneficii surprinse de către cercetători, putem încadra avantajele parenting-ului în două mari categorii. În esență, această intervenție psihologică ușurează sarcina de creștere și educare a copiilor și contribuie la dezvoltarea armonioasă a personalității viitorilor adulți.
Sursă imagine:
Family-have-fun-on-beach-at-sunset-w1280x960.jpg (1280×960). (n.d.). Retrieved January 25, 2024, from https://c.ekstatic.net/ecl/explore-destination/beach/family-have-fun-on-beach-at-sunset-w1280x960.jpg
Bibliografie:
Forehand, R., Kotcheick, B. A., Shaffer, A., & McKee, G. L. (2010). Parent management training. In Weiner, Irving B., & Craighead, W. Edward., (Eds.), The Corsini Encyclopedia of Psychology (4th ed., Vol. 3). John Wiley & Sons, Inc.
Kazdin, Alan. E. (2000). Parent management training. In Kazdin, Alan. E., (Ed.), Encyclopedia of Psychology (1st ed., 1–8th). American Psychological Association.
Comments
Post a Comment